Kardamone
Profesori Înregistrați-vă

Înapoi

Alfabetul englez și pronunția sa

Alfabetul englez literă cu literă: numele fiecărei litere, sunetele pe care le notează, cuvinte de ascultat, grupurile de litere și literele mute.

Citiți în: Български · Deutsch · Ελληνικά · Español · Français · Italiano · Nederlands · Polski · Português · Türkçe · Українська

Cuprins · 0
  1. Literele alfabetului și numele lor
  2. Grupurile de litere
  3. Apostroful și literele mari
  4. Literele mute și sfârșitul cuvintelor

Engleza se scrie cu aceleași litere ca româna, fără ă, â, î, ș și ț, dar nu se citește cum se scrie: aceeași literă notează adesea mai multe sunete, iar același sunet se scrie în mai multe feluri. Pronunția dată aici este cea a englezei britanice. Pentru un vorbitor de română, sunetele noi sunt mai ales vocalele: engleza are vocale lungi și scurte, vocale pe care româna nu le are și o vocală slabă în silabele neaccentuate. Printre consoane, cele două sunete scrise th, w deosebit de v și r-ul englezesc sunt noi.

0

Literele alfabetului și numele lor

Alfabetul englez are douăzeci și șase de litere, aceleași ca alfabetul românesc fără literele cu semne diacritice. Numele literelor se deosebesc însă mult de cele românești: e se numește „i”, i se numește „ai”, iar a se numește „ei”. Cu aceste nume se spune pe litere un cuvânt, un nume de familie sau o adresă de e-mail, de aceea merită învățate bine.

Numele literelor le folosiți când spuneți un cuvânt literă cu literă, cu voce tare: de exemplu, numele sau adresa dvs. la telefon.

LiterăNumeSuneteExempleReper
A aa /eɪ//æ/ · /eɪ/ · /ɑː/ · /ə/cat name father agocat: între „a” și „e”, cu gura larg deschisă; name: „ei”; father: un „a” lung și adânc; ago: o vocală scurtă și slabă
se spune „ei”, ca în „lei” și în name
B bbee /biː//b/bedca în română
se spune „bi”, nu „be”
C ccee /siː//k/ · /s/cat citycat: „c” din „casă”; city: „s”, niciodată „c” din „cer”
se spune „si”, niciodată „ce”
D ddee /diː//d/dogca în română
se spune „di”
E ee /iː//e/ · /iː/bed hebed: ca „e” din „bec”; he: un „i” lung
se spune „i” lung, ca în see
F fef /ef//f/fishca în română
se spune „ef”
G ggee /dʒiː//ɡ/ · /dʒ/go gymgo: ca „g” din „gară”; gym: ca „gi” din „ginere”; înaintea lui e și i este totuși uneori dur, ca în get și give
se spune „gi”, ca „gi” din „ginere”
H haitch /eɪtʃ//h/happyse pronunță, ca un suflu ușor, ca „h” din „haină”, dar fără frecare în gât
se spune „eici”, cu „ci” final ca în „dulci”; niciodată „haș”
I ii /aɪ//ɪ/ · /aɪ/fill kindfill: un „i” scurt și relaxat, între „i” și „e”; kind: „ai”, ca în „mai”
se spune „ai”, ca în „mai” și în time
J jjay /dʒeɪ//dʒ/jobca „ge” din „geam”, niciodată ca „j” din „joc”
se spune „gei”, cu „ge” din „geam”; niciodată „ji”
K kkay /keɪ//k/keyca „c” din „casă”
se spune „chei”, niciodată „ca”
L lel /el//l/legca în română
se spune „el”
M mem /em//m/mapca în română
se spune „em”
N nen /en//n/ · /ŋ/name thinkthink: ca „n” din „bancă”, pronunțat în fundul gurii
se spune „en”
O oo /əʊ//ɒ/ · /əʊ/ · /ʌ/ · /uː/hot go mother dohot: un „o” scurt, mai deschis decât cel românesc; go: „ou”, pornind de la o vocală neutră; mother: un „a” scurt, cu gura puțin deschisă; do: un „u” lung
se spune „ou”, dar începe cu o vocală neutră, nu cu „o” curat, și alunecă spre „u”, ca în go
P ppee /piː//p/penca în română
se spune „pi”
Q qcue /kjuː//k/queense scrie aproape mereu urmat de u (queen)
se spune „chiu”, ca în română
R rar /ɑː//ɹ/redlimba nu atinge nimic și nu vibrează niciodată, ca în red
se spune „a” lung și adânc; r-ul nu se aude
S sess /es//s/ · /z/sun rosesun: ca „s” din „soare”; rose: ca „z”
se spune „es”
T ttee /tiː//t/tenca în română
se spune „ti”
U uu /juː//ʌ/ · /juː/ · /ʊ/run music putrun: un „ă” scurt și deschis, niciodată „u” românesc; music: „iu”; put: un „u” scurt și relaxat
se spune „iu”, ca în „iute”
V vvee /viː//v/veryca în română: buza de jos atinge dinții de sus
se spune „vi”
W wdouble-u /ˈdʌbljuː//w/waterca „u” din „două”: buzele rotunjite, dinții nu ating buza; niciodată ca v
se spune „dabliu”, adică „u dublu”, nu „dublu v”
X xex /eks//ks/ · /ɡz/box exambox: „cs”, ca în „taxi”; exam: „gz”, ca în „examen”
se spune „ecs”, nu „ics”
Y ywy /waɪ//j/ · /aɪ/ · /i/yes my happyyes: ca „i” din „iarnă”; my: „ai”; happy: un „i” scurt la sfârșitul cuvântului
se spune „uai”, nu „i grec”
Z zzed /zed//z/zebraca în română
se spune „zed”, nu „zet”; în engleza americană, „zi”

De reținut

Trei perechi se confundă ușor când spui pe litere: E /iː/ și I /aɪ/, G /dʒiː/ și J /dʒeɪ/, A /eɪ/ și R /ɑː/.

Pe litere

Când spui un cuvânt pe litere, spui numele fiecărei litere. O literă dublă se spune de obicei cu double: Bell se spune pe litere „B, E, double L”. O literă mare se precizează cu capital (capital A). Într-o adresă de e-mail, @ se citește at, iar punctul dot. Într-un text englezesc, numele românești se scriu de obicei fără semne diacritice: Ștefan Mureșan devine Stefan Muresan.

  • How do you spell it?Cum se scrie?
  • B, E, double LB, E, doi de L

Cele mai multe consoane se pronunță ca în română. Vocalele, în schimb, notează fiecare mai multe sunete: un sunet scurt, ca în cat sau hot, și un sunet lung sau un diftong, ca în name sau go.

Greșeli frecvente

  • [run] pentru run → [rʌn]În run, u nu se pronunță ca „u” românesc: se aude un „ă” scurt și deschis, ca în lista „Citire și pronunție”.
  • [ˈvɔːtə] pentru water → [ˈwɔːtə]W se pronunță cu buzele rotunjite, ca „u” din „două”; dacă dinții ating buza, se aude v.

Vocala slabă

În silabele neaccentuate, cele mai multe vocale se reduc la o vocală scurtă și neutră, [ə], apropiată de „ă” românesc. Ea se poate scrie cu orice vocală: a din ago, er din sister, o din today. În română, orice vocală se pronunță clar, accentuată sau nu; în engleză, silabele neaccentuate nu se citesc așa cum se scriu.

0

Grupurile de litere

Multe sunete se scriu cu două litere sau mai multe. Grupurile cunoscute din română nu se citesc la fel: ea, oa, ou și au nu sunt diftongii din „seară”, „foarte”, „ou” sau „sau”. Un e final nepronunțat, după o singură consoană, arată de cele mai multe ori că vocala dinainte se spune ca numele ei din alfabet: name, time, home, tube.

GrafieSuneteExempleReper
th/θ/ · /ð/think thisthink: vârful limbii între dinți, doar aer, nici „t”, nici „s”; this: la fel, cu voce, nici „d”, nici „z”
sh/ʃ/sheca „ș”
ch/tʃ/ · /k/cheap schoolcheap: ca „ce” din „ceai”; school: „c” din „casă”, în câteva cuvinte de origine greacă; niciodată ca „ch” din „chec”
tch/tʃ/watchca „ce” din „ceai”
ph/f/phoneca „f”
wh/w/ · /h/what whowhat: ca w; who: ca „h”, fără w
ng/ŋ/singsing: un singur sunet, ca „n” din „bancă”, fără „g” după el; în finger și English se aude și „g”
ck/k/backca „c” din „casă”
qu/kw/quick„c” urmat de w, niciodată „cv”
st-/st/stop
sp-/sp/spell
ee/iː/seeun „i” lung, niciodată „e-e” ca în „idee”
ea/iː/ · /e/team breadteam: un „i” lung; bread: ca „e” din „bec”; niciodată „ea” ca în „seară”
e…e/iː/theseun „i” lung; e-ul final nu se pronunță
ai/eɪ/rain„ei”, ca în „lei”, niciodată „ai”
ay/eɪ/day„ei”, ca în „lei”, niciodată „ai”
a…e/eɪ/name„ei”; e-ul final nu se pronunță
i…e/aɪ/time„ai”, ca în „mai”; e-ul final nu se pronunță
igh/aɪ/night„ai”, ca în „mai”; gh nu se pronunță
o…e/əʊ/home„ou”; e-ul final nu se pronunță
oa/əʊ/boat„ou”, niciodată „oa” ca în „foarte”
ow/aʊ/ · /əʊ/now snownow: „au”, ca în „sau”; snow: „ou”
ou/aʊ/ · /ʌ/ · /uː/house young soupcel mai adesea „au”, ca în „sau” (house), niciodată „ou” ca în „ou”; în young, un „a” scurt; în soup, un „u” lung
u…e/juː/tube„iu”; e-ul final nu se pronunță
oo/uː/ · /ʊ/food bookfood: un „u” lung, niciodată „o-o”; book: un „u” scurt și relaxat
oi/ɔɪ/oil„oi”, ca în „doi”
oy/ɔɪ/boy„oi”, ca în „doi”
au/ɔː/autumnun „o” lung și deschis, niciodată „au” ca în „sau”
aw/ɔː/drawun „o” lung și deschis
ar/ɑː/carun „a” lung și adânc; r-ul nu se pronunță
or/ɔː/shortun „o” lung și deschis; r-ul nu se pronunță
er/ɜː/ · /ə/her sisterher: o vocală lungă pe care româna nu o are, cu buzele relaxate, nici „e”, nici „o”; sister: vocala slabă; r-ul nu se pronunță
ir/ɜː/birdaceeași vocală lungă ca în her; r-ul nu se pronunță
ur/ɜː/turnaceeași vocală lungă ca în her; r-ul nu se pronunță
air/eə/hairun „e” urmat de vocala slabă; r-ul nu se pronunță
ear/ɪə/nearun „i” urmat de vocala slabă; r-ul nu se pronunță
ere/ɪə/ · /eə/here whereîn here, ca ear; în where și there, ca air; r-ul nu se pronunță
-tion/ʃən/station„șăn”, niciodată ca „-ție” din „stație”
-sion/ʒən/ · /ʃən/television tensiondupă o vocală (television), „jăn”; după o consoană (tension), ca -tion
-ed/d/ · /t/ · /ɪd/played worked wantedplayed: „d”; worked: „t”; wanted: „id”, ca o silabă în plus

Terminația -ed

Terminația -ed a trecutului se pronunță /ɪd/ după t sau d (wanted, needed), /t/ după o consoană surdă ca k, p, s, sh, ch (worked, stopped) și /d/ după celelalte sunete (played, opened). Numai după t sau d se adaugă o silabă.

Diferență față de română

În română, lungimea unei vocale nu schimbă sensul cuvântului; în engleză, vocalele se împart în lungi și scurte, iar diferența deosebește cuvintele: fill și feel, ship și sheep, full și fool. Engleza are și diftongi, două vocale spuse dintr-o suflare, ca în time, house, boy, name, go; unii seamănă cu „ai”, „au”, „oi” și „ei” din română, alții sunt noi.

  • fill / feela umple / a simți
  • cat / cutpisică / a tăia
  • now / snowacum / zăpadă

0

Apostroful și literele mari

Engleza nu are semne diacritice; doar câteva cuvinte împrumutate din franceză le păstrează uneori (café, fiancé). Apostroful nu se pronunță: marchează o literă omisă într-o formă contrasă (I’m, don’t), acolo unde româna folosește cratima (s-a, într-o), sau posesivul (Tom’s car, „mașina lui Tom”). Litera mare se folosește mai des decât în română: pentru pronumele I („eu”), pentru zile, luni, limbi și naționalități, pe care româna le scrie cu literă mică: I speak English on Mondays.

Greșeli frecvente

  • i live in london. → I live in London.Pronumele I se scrie întotdeauna cu literă mare, ca și numele de locuri.
  • She is english. → She is English.Adjectivele de naționalitate și numele limbilor se scriu în engleză cu literă mare.

0

Literele mute și sfârșitul cuvintelor

În română aproape fiecare literă scrisă se pronunță; în engleză, literele mute sunt numeroase: e-ul final (have), o consoană la începutul cuvântului (know, write) și câteva grupuri (climb, night). La sfârșitul unui cuvânt, o consoană scrisă se pronunță aproape întotdeauna, ca în română, cu excepția lui r: cat, bed, dog, bus.

GrafieSuneteExempleReper
kn/n/knowk-ul nu se pronunță
wr/r/writew-ul nu se pronunță
mb/m/climbb-ul final nu se pronunță
gn/n/signg-ul nu se pronunță (sign)
ghmut · /f/eight laughmut în eight și night; „f” în laugh
hmut · /h/hour happymut în câteva cuvinte, ca hour și honest; în rest, se pronunță
-emuthavee-ul final nu se pronunță; se aude în cuvintele scurte ca he, me, the
-rmut · /r/door far‿awaynu se pronunță la sfârșitul cuvântului și înaintea unei consoane; se pronunță înaintea unei vocale
lmut · /l/walk legmut în walk, talk, half
tmut · /t/listen tenmut în listen, castle
smut · /s/island sunmut în island

Diferență față de română

În română, e-ul final se pronunță întotdeauna (carte, mare); în engleză, după o consoană, nu se pronunță: have, time, home. R-ul românesc se aude oriunde în cuvânt; în engleza britanică, r-ul final nu se pronunță (car, door), decât atunci când următorul cuvânt începe cu o vocală: în the door is open se aude r-ul.

Greșeli frecvente

  • [ˈtaɪme] pentru time → [taɪm]E-ul final nu se pronunță, iar i din time se spune „ai”.
  • [knəʊ] pentru know → [nəʊ]K-ul de la începutul cuvântului, înaintea lui n, nu se pronunță.